Buchet de trandafiri. Trandafiri roșii. Ursuleț. Inimioară din ciocolată. Ciocolată cu alune. Emoție. Obraji roșii. Zâmbete timide. Priviri Naive. Așa aș descrie un romantic incurabil care mi-a rămas întipărit în minte. Să fie vorba de acel băiat din liceu care s-a îndrăgostit de mine, care o zi făcea un pas înainte și a doua zi doi înapoi. Tipul acela, care se înroșea când mă vedea, se intimida și se pierdea în ochii mei negrii, o nuanță intensă la fel ca dragostea ce se înfiripa între noi.
Primul gând când am văzut buchetul de trandafiri roșii, emoționată i-am spus că nu trebuia să-și cheltuie bani pe asta, dar în gândul meu analizam și mă bucuram de surpriză. Uneori mă întreb, dacă o singură zi pe an poate să suplinească momentele grele și mai ales, acelea când aș vrea să mă țină de mână strâns și să nu-mi dea drumul niciodată.
Nostalgia vremurilor frumoase, naive și sclipitoare. Atunci când văd buchete de trandafiri, îmi aduc aminte de liceu, de ciocolata mea preferată. Uneori uita de ciocolata mea preferată, dar îl iertam că-mi lua florile mele preferate. Am și acum renișorul primit, n-ai spune că un bărbat îți face cadou un renișor în februarie, deși Dragobetele este mereu la sfârșitul ierni, la sfârșitul anotimpului rece și la începutul unui nou drum, unui nou anotimp, mai cald.
Renul este acum destul de uzat, l-am spălat de foarte multe ori, deoarece s-a depus praful pe el și pe amintirile noastre. Îmi aduc aminte de buchetul nostru de amintiri ce se completau perfect cu respectul lui față de mine, cu emoțiile și cu sentimentele de bine. Prietenii lui aveau impresia că eu sunt VEȘNICA LUI PRIETENĂ și spuneau că sunt CONSOARTA LUI. Să fie vorba de trandafiri, dar ce vină aveau ei, că demonstrau simplitatea, că mă bucuram și-l luam în brațe cu zâmbetul după urechi.
Închei povestea cu o motivație, pentru viitorul meu iubit, soț, prieten să-mi ofere buchete de trandafiri atunci când simte, însoțite de ciocolata mea preferată și un vin roze bun. Să fie emoționat, să simtă că-l gâdilă mâinile de nerăbdare să mă strângă în brațe, să mă surprindă și să nu-mi promită nimic. Să fie acolo, ținându-mă de mână. Atât mai vreau.
Mi-am adus aminte de momentele frumoase din liceu și de povestea aceea veche, care nu mai rezonează cu mine sau mai bine spus orgoliul meu nu rezonează cu ea. Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015 și nu uitați dragilor să vă iubiți mult și să-i mai faceți o mică surpriză. Bucurii mărunte ce-ți rămân întipărite în minte.
Postări
0 Comentarios
Opinia ta este importantă pentru mine. Aici îți poți așterne ideile despre subiectul abordat.