Ads 468x60px

vineri, 24 martie 2017

Un strumpf pierdut în Asia

                                          

Un strump pierdut pe plaiul asiatic, un vis mare, ce nu este imposibil de realizat. Visez să mă pierd în Asia, asemenea unei aventuri spirituale, a templelor și monumentelor religioase, a poveștilor noi de viață și pentru a depăși anumite limite. Acele limite bine sedimentate în minte, deși cred că o să mă simt asemenea unui strumpf care face boacăne pe plai asiatic, care testează bucătăria acestora, care degustă, se miră, analizează, își schimbă expresia feței și fuge după maimuțe că îmi fură pălăria. Acel vis frumos, în care să-mi încarc bateriile, să explorez și să descopăr o altă lume, o altă civilizație, ca un mic antropolog strumpf care nu se simte niciodată singur într-o altă locație, ce nu este în zona lui de confort.


Curioasă să ajung pe plai asiatic, mai întâi o să vizionez un film pentru întreaga familie Smurfs: The Lost Village” / „Strumpfii: Satul Pierdut ca să mă destind, înainte să plec în această călătorie. Dacă niște ștrumpfi nu se simt singuri într-un sat pierdut, o ființă divină o să-mi protejeze drumul și o să mă îndrume unde trebuie să merg, pentru a mă relaxa. Un film care o să se lanseze pe data de 31 martie 2017. Numele personajelor sunt care mai de care mai haioase, Bleguțul, asta îmi aduce aminte de colegul meu, atunci când profesoarele strigau catalogul. Cireașa de pe tort sau momentele care se pierdeau în liceu, erau legate de numele colegului meu, BLEGU RĂZVAN, prezeeent, cu o expresie amuzantă, era imposibil să nu-ți înveselească ziua.

Sper, că așa o să fie și această animație, o să-mi înveselească zilele și o să mă determine să plec în această experiență. Într-un loc necunoscut, unde o să pășesc cu încredere și speranța că o să mă dezvolt, o să învăț atât de multe lucruri utile pentru a evolua. Un rău necesar, care o să-mi arate o altă latură frumoasă, de care nu știam nimic până atunci.

O să mănânc urechi de lemni și alte ciudățenii delicioase, doar că nu o să mă pierd în temeri și frici, o să-nvăț să le înving și să trec peste ele cu zâmbetul de buze. Cred că singur, te simți, atunci când încetezi să crezi în tine, într-o divinitate, în oamenii din jurul tău și în povestea ta. Atunci când mă aștept mai puțin mi se întâmplă lucruri frumoase, trăiesc tot felul de experiențe copleșitoare, care mă ajută să îmi dau seama de anumite aspecte ale vieții. O să plec ca ștrumpfii în căutarea Satului pierdut, a experiențele inedite de pe plaiul asiatic și o să revin acasă. Așadar, vă doresc vizionare plăcută și nu uitați că timpul nu este pierdut, atunci când faci ceea ce îți place.

Acest articol  a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 

Followers

Follow by Email

Trafic ZeList

Traffic blog

Google PageRank Checker Powered by  MyPagerank.Net

Public Domain

Public Domain Mark
This work (Blogger, by Raluca Andreea) is free of known copyright restrictions.

 
Blogger Templates