Investițiile europene pentru protejarea patrimoniului cultural este un subiect tabu și slab dezbătut în România. Interesul manifestat pentru aceste investiții scade, atunci când eligibile sunt doar imobilele integrate în clasa B și pentru dotarea căminelor culturale.

Nu sunt puține centrele vechi din diverse județele istorice care sunt dărâmate și pe cale să se dărâme. Situația este destul de alarmantă, mai ales, atunci când persoane nevinovate sunt victimele țiglelor căzute sau a fațadei ce stă să se desprindă în orice moment. Impasibilitatea persoanelor abilitate(de la primării) să se ocupe cu soluționarea acestor cazuri, atrag multe accidente.

Sintagma  ”patrimoniu cultural” reprezintă o moștenire(materială) lăsată de strămoșii care ne-au precedat, si pe care avem datoria de a-l transmite mai departe. Păstrarea și conservarea imobilelor care au o valoare istorică, ar trebui să fie un subiect discutat și promovat. În diferite centre vechi, fațadele imobilelor  și țiglele atârnă greu pe streașina caselor, devenind periculoase pentru fiecare trecător care se perindă printre obiectivele turistice.

Centrul vechi al Brașovului se află în această situație, de multe ori am trecut pe străzile din acea zonă și am observat pancarde сu mesajul”Atenție, cade tencuiala”. Deși, atenționări sunt amplasate pe multe străzi, nu s-au luat măsuri pentru consolidarea locuințelor.