Mână cu mână vom face o lume mai bună, unde cele mai frumoase lucruri de pe pământ sunt când: ești cu familia, ești în siguranță, ai o casă plină cu ce îți dorești. Exact așa cum îmi doream în copilărie, să fim împreună, mereu uniți de aceleași valori, să ne respectăm, să ne sprijinim din toate punctele de vedere, să ne iubim și asta este cea mai mare comoară ce o port mereu în sufletul meu. Mă ajută constant să evoluez și să mă bucur de lucrurile acelea mărute, care ne fac viața atât de frumoasă.
Compania Mână cu mână dorește să aducă în atenția oamenilor copii din centrele de plasament și cât de important este să-i ajutăm să se integreze în societate. Cu ajutorul fotografului Horia Manolache au fost realizate aceste imagini ce pot fi văzute și pe site-ul http://manacumana.ro/.
În același timp, Sibel, un copil în vârstă de 10 ani dorește să ne comunice povestea suprinsă de către artitul Horia, adică faptul că noi suntem oameni sociali și avem nevoie de afecțiunea celor din jurul nostru, pentru a ajunge oameni mari, de aceea cele mai frumoase zile sunt acelea în care sunt vizitată de cineva. Un om care să îmi ofere speranța că pot să trec peste toate obstacolele vieții și că pot conta pe acela. Îi pasă cuiva de existența mea, de trăirile mele, de evoluția sau de regresul meu și este cineva acolo pentru a mă motiva.
Copii din centrele de plasament sunt exemple de viață, am cunoscut oameni frumoși care au crescut alături de ceilalți și am văzut în privirea lor speranță, cât de mult suflet pun în ceea ce fac. Câtă implicație, muncă și devotament pentru cauza lor. O cauză ce aduce în discuție binele general al societății și cum putem să-i ajutăm pe semenii noștri. Începând prin a ne uita la aceste imagini, să observăm ce sentimente ne macină, ce mesaj ne transmite și dacă ne pune puțin pe gânduri. Îmi aduc aminte de momentul în care un tânăr a povestit despre faptul că a crescut într-un centru de plasament și acolo a învățat să mănânce, să împartă mâncarea, bucuriile, momentele de tristețe.
Tânărul era un izvor de motivație și mereu își dorea să învețe ceva nou și să i se acorde o șansă. Șansa de a demonstra că și el merită atenție, respectiv că poate spune cele mai frumoase povești. Cu lacrimi în ochi și zâmbetul pe buze. Un tânăr care are viitor, unul greu, construit în timp. Un timp care pare de neoprit, dar care poate să fie un punct de sprijin pentru copii din centrele de plasament, deoarece mâna constituie unire, apropiere și înțelegere. Acceptarea că destinul poate avea o altă traiectorie pentru acești copii vulnerabili, conturată de către societate.
Tânărul era un izvor de motivație și mereu își dorea să învețe ceva nou și să i se acorde o șansă. Șansa de a demonstra că și el merită atenție, respectiv că poate spune cele mai frumoase povești. Cu lacrimi în ochi și zâmbetul pe buze. Un tânăr care are viitor, unul greu, construit în timp. Un timp care pare de neoprit, dar care poate să fie un punct de sprijin pentru copii din centrele de plasament, deoarece mâna constituie unire, apropiere și înțelegere. Acceptarea că destinul poate avea o altă traiectorie pentru acești copii vulnerabili, conturată de către societate.
Vă invit să aflați fiecare poveste, să vizualizați pozele și dacă rezonați cu povestea să donați!