Bună dragilor și mândrelor,
Numele meu este Raluca Filimon, dar prietenii îmi spun Ralucica. Sunt un blogger pasionat de evenimente, idei și de povești frumoase. Îmi place să citesc romane interesante și piese de teatru, să scriu articole pe blogul meu personal cu și despre bagajul meu de informații, să vizionez filme care să mă inspire și să particip la evenimente interesante. Ador să călătoresc și îmi materializez acest vis constant. Se datorează și zodiei Fecioare ce mă transformă dintr-un personaj critic într-o visătoare incurabilă pasionată de artă sau mai bine spus de frumos.
Eu sunt omul format de experiențele negative, de perioadele critice, de dramele interioare ale celor apropiați și sunt suma tuturor celor bune fulgerate de cele mai mari nedreptăți și îndoieli, de aceea pot spune că sunt:
- Optimistă. Îmi place să văd lucrurile bune din orice situație și sunt genul acela de personaj optimist care are impresia că orice are rezolvare. Și în final, așa se întâmplă, orice situație aparent negativă duce la rezolvarea ei. Asta pentru că mă concentrez mai mult pe soluții și pentru ieșirea din probleme, decât pe gravitatea acestora.
- Spontană. Dacă îmi vine o idee bună o aplic, după ce analizez puțin terenul. Dar, asta fără să îmi ocupe mult timp. De aceea organizez escapadele de concediu în ultimul moment, las totul pe ultima sută de metri. Și, întotdeauna mă aleg cu cele mai frumoase experiențe.
- Superstițioasă. Îmi place să povestesc despre lucrurile sau evenimentele din viața mea, abia după ce se petrec. Am impresia că uneori dacă povestesc despre cursurile pe care le fac, fie că vorbim de unul de calificare sau de cele de la facultate atrag răutatea și invidia oamenilor. Prefer să le zic după toate lucrurile frumoase din viața mea pentru că oamenii strică și descurajează, acolo unde ar trebui să susțină și să motiveze.
- Sensibilă. Sensibilă la tot ceea ce înseamnă boala unei alte persoane sau să văd cum o altă persoană suferă în jurul meu mă atinge la toate corzile posibile. Încerc să fac tot posibilul să o motivez, să o ajut, să o sprijin și să fiu acolo pentru ea. Am o afinitate pentru oamenii bolnavi și cred că acest lucru se trage din familie. Când vezi atâta boală în jur, ai ajuta orice om pe care îl întâlnești pe stradă. Și când spun acest lucru, pe lângă donațiile de faine, jucării, acum câteva zile i-am oferit o pastilă vânzătoarei din Năvodari pentru că o durea măseaua.
- Ambițioasă. Îmi place să îmi demonstrez mereu că sunt cea mai bună versiune a mea. Îmi place să ies din zona de confort, chiar dacă acest lucru înseamnă să îmi înving emoțiile și timiditatea. Duc mereu planurile la bun sfârșit, fie că vorbim de facultate, locul de muncă sau activitățile de voluntariat în care mă implic. Merg până în clipa în care consider că am făcut tot ce mi-a stat în putință. Nu las lucrurile nerezolvate.
- Întârziată. Mai ales atunci când vine vorba să mă întâlnesc cu un om drag. Întotdeauna intervine ceva și îmi decalează tot programul. Karma când se întoarce și ajung la timp, evenimentele se anulează, se dă zi liberă de la muncă pentru că se strică serverul, oamenii dragi din jurul meu numai pot ajunge la întâlnire. Motiv pentru care, de fiecare dată când întârzii îmi dau seama că sunt pe drumul cel bun și nu o să se anuleze nimic.
- Responsabilă. Cred că acest lucru provine din familia mea, deoarece ai mei au făcut tot posibilul să mă responsabilizeze mereu. Să plătesc facturile, datoriile și ulterior ce rămâne să folosesc pentru vacanțe. Acest lucru mă ajută să îmi gestionez situația financiară și să mă uit în buzunar, dacă am suma necesară pentru cumpărarea excesului de haine, cosmetice sau pentru vacanțele în care merg.
- Perfecționistă. Perfecționistă este ceea ce mi-a scris diriginta din liceu la absolvirea ciclului inferior. A scris acest lucru și pentru că am evoluat foarte mult, am citit cărți, mi-am îndreptat greșelile și am învățat foarte multe lucruri din testele date, dar și din orele în care eram ascultată din poeziile bacoviene.
- Realistă. Am învățat că în viață este foarte important să fii realist, să gândești dincolo de sentimentele pe care le ai și să analizezi fiecare experiență de viață. Să mă opresc dintr-un proiect, atunci când numai simt că e locul meu acolo. Să ies în evidență, atunci când simt că este punctul meu forte. Să nu iau decizii pripite și să mă gândesc mereu la consecințe. La ce mă ajută pe mine pornind de la cauză la efect, în ordinea aplicării în viața reală.
- Credincioasă. La propriu și la figurat. Sunt genul acela de tipă care merge constant la biserică și pun acatiste, se roagă pentru familie, dar și pentru prieteni. Nu propovăduiesc vreo religie, dar în sufletul meu sunt ortodoxă și cred că divinitatea a avut un rol decisiv în viața mea pentru a nu înnebuni. Credincioasă și la figurat, loială cu prietenii. Chiar și atunci când închei o relație profesională de colaborare sau personală de prietenie păstrez lucrurile pe care le știu într-o cutie a pandorei. Mi se pare destul de nepotrivit ca să nu zic nefericit să vorbești urât despre un om alături de care ai împărțit mai multe lucruri, experiențe, activități, fie că ne raportăm la cele efemere.
- Orgolioasă. Orgolioasă și hotărâtă atunci când vine vorba de o decizie definitivă. Cântăresc foarte bine lucrurile și ulterior iau decizia. Chiar dacă uneori pare că mă precipit, nu se întâmplă acest lucru. Pun în balanță avantajele și dezavantajele și mă gândesc la ce mă ajută pe mine în viitor. Orgoliul este poate un defect văzut de mulți oameni, dar în realitate este o cale de autoapărare împotriva experiențelor negative, care ne trag în jos și ne taie aripile.
- Om. Nu încerc să le fac rău oamenilor. Cred că una dintre cele mai mari calități ale unui om este să fii uman. Să nu încerci mereu să le pui piedici oamenilor, pentru că te vei lovi de aceleași pietre în drumul vieții tale. Totul se întoarce. Să nu încerci să le faci rău, chiar și atunci când nu simți să le faci bine. Cel puțin eu mă ghidez după aceste premise în viață.
- Utilă. Cred că cel mai important lucru în viață este să fii un om util, un potrivit în orice. Să ai această flexibilitate de a te adapta în orice mediu de muncă. Acest lucru contează într-o societate de consum, în care cantitatea este uneori deasupra calității. Dar, chiar și așa. Calitatea este cea care ne diferențiază.
- Critică. Și când spun acest lucru îmi aduc aminte de o șefă care urla toată ziua la angajații ei. Șefă în condițiile în care era sus pusă, nu că avea vreo afacere sau era antreprenoare. Ci doar pentru faptul că a avut viteza de reacție de a ajunge la inima patronului a avansat. Atitudinea ei era departe de puterea exemplului. Astfel, avea mereu câte ceva de comentat la adresa angajaților și făcea remarci publice în mod constant. Asta până când a început să trimită mailuri. Mare prostie. Mai bine rămânea la acțiunea vocală, deoarece nu puteai să înghiți în sec după toate greșelile făcute, de ortografie. Vizibile și pentru cei care nu au trecut de examenul maturității. I-am atras atenția în mod desosebit, pentru că atunci când cauți nod în papură tuturor oamenilor din jurul tău semeni ceea ce ai cules. Poartă-te ca un profesionist atunci când crezi că nu există un angajat mai bun ca tine! Adică, IREPROȘABIL!
- Descurcăreață. Descurcăreață atunci când vine vorba de situațiile limită sau cum ar spune mama ”te descurci și în junglă”. În realitate, viața de zi cu zi e o junglă, mai ales cea de la bloc. Cred că este important să poți să iei decizii și să alegi cea mai bună decizie. Să reușești să rezolvi cele mai grele situații. Acest lucru este fundamental, mai ales atunci când vine vorba de examene, de mersul în circulația publică cu mașina, de locul de muncă, defecțiunile tehnice sau orice alt impediment întâmpinat în viață. Am reușit să mă cazez la o oră târzie la mare, asta după ce ne-am dat jos din mașină unei prietene aleatoriu. Am reușit să prind trenul pe ultima sută de metri. De fiecare dată se întâmplă la fel când plec într-o escapadă. M-am înscris la facultate pe ultima sută de metri. Cam toate realizate în aceeași viteză, exact ca o ardeleancă autentică, încet și foarte încet.
- Creativă. Îmi vin tot felul de idei pe care le aștern pe blog și le văd ulterior plagiate. Uneori sta și mă gândesc cât de greu poate să fie să scrii două vorbe. Dar, să fie ale tale, din propriul tău bagaj de informații, din ceea ce ai citit, din ceea ce știi. Mai are rost să spun că mulți români nu știu să folosească sistemul de citare, deoarece în cei 8 ani de școală, 4 ani de liceu, nu te învață nimeni. Adică, niciun profesor că nu e bine să plagiezi. Acest lucru îl învățăm în facultate. Dar, câți trec de examenul maturității sau câți sunt motivați să mai urmeze 3 sau 4 ani de facultate în funcție de specializare programul de licență și alți 2 de master. Pentru ca apoi să ajungă pe același post cu un personaj care are experiență în producție(muncă), dar nu a trecut de școala generală. Îmi place să scriu despre ceea ce mă pasionează și să povestesc într-un mod creativ experiențele trăite.
- Sociabilă. Îmi place să cunosc oameni noi și să ascult poveștile de viață. Cred că fiecare dintre noi are o poveste nespusă, de aceea acționăm diferit. În funcție de experiențele trăite, dar și de bagajul nostru de cunoștiințe. Țin minte că și în liceu ascultam cum povesteau moldovencele de peste Prut de tradițiile lor. În prezent, în experiențele studențești, așa acum a fost cea din Bulgaria, am ascultat tot felul de povești de la italieni, poloneze, spanioli, macedoneni, dar și greci.
- Virusată de frumos. Cel puțin așa am fost catalogată de către un profesor universitar la un examen. A zis că sunt virusată și că am acest microb al pasiunii pentru scris, pentru alergare la diferite evenimente și pentru frumos. Încerc să îmi materializezi constant acest vis, până o să ajung să fiu un scenograf care redă esența poveștii. Până atunci nu mă satur, o să îmi continui drumul de a găsi povești noi, de a descoperi culturi noi și de a mă dezvolta.
- Friguroasă. Indiferent de sezon. Dorm și vara cu plapumă. Mereu îmi iau câte o bluză în rucsac pentru că nu se știe pe unde nimeresc să ajung și am nevoie de ea. Mai bine să îmi fie cald, decât să îmi fie frig. Pentru că dacă îmi intră frigul în oase nu mă mai pot concentra.
- Pretențioasă. Nu mă mulțumesc cu puțin. Mereu îmi doresc mai mult și uneori am tendința să muncesc mai mult pentru a obține ceea ce îmi doresc. De aici și tendința de a mă perfecționa, de a învăța lucruri noi. Cred că pretențiile mele se raportează la calitatea vieții, pentru mine acest aspect este foarte important.
- Elegantă. Îmi place mereu să mă îmbrac diferit și să arăt bine. Nu sunt de părere că haina face pe om. Când mă gândesc la acest lucru mă raportez la un moment petrecut la primul eveniment dedicat psihologilor din România. Atunci când un psiholog îmbrăcat în haine zdrențuite a venit să cumpere cărțile unui alt psiholog renumit. Suprinzător a fost privirea omului, dar și vocabularul pe care îl avea acel psiholog. Am rămas impresionată și mi-a făcut plăcere să aud povestea sa de viață. De atunci mi-am dat seama că este mai important ceea ce spunem. De aceea sunt elegantă în stilul pe care îl abordez, de la vestimentație, la vocabularul la care apelez atunci când vorbesc cu un alt om.
- Pasionată. Pasionată de scris, de citit și de călătorii. Pasionată de oameni, idei și de povești mărețe. Pun suflet în tot ceea ce fac și încerc să dau randament atunci când mă implic într-un proiect. Încerc să las lucruri frumoase în urma mea. Să îmi las amprenta și să rămân o sursă de inspirație pentru cei din jur.
- Analizez lucruri. Analiza este verbul care îmi dictează zodia. Se resimte constant acest lucru și în viața de zi cu zi. De aceea oamenii apropiați îmi cer mereu sfatul în legătură cu un anumit eveniment sau cu o situație. Eu analizez lucrurile la rece și mă gândesc la o situație din mai multe perspective.
- Timidă. Timidă cu privire la tot ceea ce înseamnă necunoscut. Ezitantă nu îmi place să ies în față fără să am ceva important de spus. Poate uneori sunt mai timidă când fac cunoștiință cu o altă persoană și asta se traduce de multe ori în arogantă, distantă și genul acela de tipă la care se ajunge foarte greu. În realitate sunt o tipă timidă, cu mari emoții atunci când face cunoștiință cu un alt personaj. Îmi aduc aminte de o situație din liceu, în care mi-am sunat o colegă. Trebuia să ne întâlnim ca să ne aranăm pentru banchet și era foarte surprinsă nu îi venea să creadă că am sunat chiar eu: ”Ralucica? Serios tu ești Ralucica?”. Asta se traduce prin faptul că nu deranjez oamenii la telefon, dacă nu am ceva important de spus. Îmi aduc aminte și de un moment în facultate când erau impresionate colegele că am mers la ziua unei alte studente și că am vorbit la telefon. Asta pentru că eu nu sun oamenii, decât atunci când simt că au o problemă sau avem ceva important de bifat.
Dacă tot împlinesc la ora 13, 24 de ani de când îmi scriu povestea de viață. De când muncesc pentru a-mi materializa visele. De când trăiesc cele mai intense momente, de la suferință la fericire e doar un pas. Că doar nu există tristețe mai mare, fără o bucurie pe măsură. Un fel de lege a echilibrului din care învăț să mă perfecționez constant și să devin cea mai bună versiune a mea.
!
0 Comentarios
Opinia ta este importantă pentru mine. Aici îți poți așterne ideile despre subiectul abordat.