Festivalul internațional de documentar și drepturile omului a adus în atenția publicului subiecte de actualitate, prin care statutul omului într-un anumit regim, rolul unui atac cibernetic de a schimba opinia publică prin propagandă, dar și tipologii diferite de personaje în funcție de influențe, perioada marcantă și semnificație momentului. Am ajutat la organizarea acestui festival cultural în calitate de voluntar și pentru prima dată am gestionat subtitrarea filmului în timp real. Mi-am dat seama că este o responsabilitate și că presiunea momentului prin prisma emoțiilor trăite mi-au făcut să îmi dau seama că sunt pasionată de arta vizuală în toate formele ei de manifestare. În cadrul festivalului am reușit să vizionez filmele:
1. Judecătoarea de instrucție este un film care are toate ingredientele necesare, de la ironia fină la munca pe care o depune o judecătoare în toate cazurile. O judecătoare care reușește să facă ceea cea un procuror, un judecător pentru drepturile omului și un judecător de fond face în România. Munca celor trei oameni este însumarea meseriei de judecătoare de instrucție, care cercetează, merge la fața locului și dă verdictul final în funcție de toate aceste elemente care fac diferența. Judecătoarea de instrucție Anne Gruwez este personajul care dă farmec acestui film, prin momentele banale în care se joacă cu șobolanul ei, replicile tăioase, dar și cum analizează situația.
2. Fiecare zid e o poartă este un documentar despre situația din Bulgaria, dar și o incursiune în trecutul acesteia. O serie de interviuri de arhivă despre situația financiară precară, dar și cum un jurnalist care încearcă să apere cu toate forțele pentru a arăta poveștile de viață și tot ceea ce se petrece ajunge să fie înlăturată, deoarece se opune unui sistem opresiv. Regizoarea Elitza Gueorguieva care se află în fotografia de mai sus este cea care și-a spus povestea, prin tot ceea ce a trecut mama ei, dar și încercând să structureze cronologic evenimentele.
3.Noul nostru președinte este un documentar care scoate în evidență cum a fost învinsă Hillary Clinton, despre relația dintre Trump și Putin. Ce mi s-a părut mie interesant este faptul că sunt foarte multe idei care au planat asupra ei și că a fost creată o propagandă, dar cel mai important sunt arătate din perspectiva celor două tabere. O perspectivă interesantă de a reprezenta care este puterea televiziunii, dar și a online-ului în contextul actual.
4.Întoarcerea președintelui în Madagascar este un documentar care aduce în atenție cum a fost înlăturat președintele printr-o lovitură de stat. Dar, mai ales cum poate să întoarcă un președinte să mai intre în locul în care a încercat să facă o schimbare. Cum reușesc să îl trimite în exil și să mai aibă permisiunea de a se întoarce în Madagascar. Un film care are mai multe detalii interesante despre ce înseamnă să fii președinte în Madagascar și care erau responsabilitățile lui.
5.Ultimii bărbați din Alleppo este un film care impresionează prin impactul imaginilor dinamice, dar și prin poveste. Un film de revăzut, mai ales pentru cei care sunt pro sau contra refugiațiilor sirieni. Îmi aduc aminte cum doamna de lângă mine a plâns tot filmul, cred că avea o afinitatea pentru această situație. Filmul este despre durerea oamenilor și despre cum aceștia își pierd demnitatea în lupta pentru viață. Cum o viață se sfârșește într-un colț de lume, în timp ce în altul renaște. Nu cred că există bucurie mai mare fără o tristețe în aceeași intensitate.
Acest festival mi-a oferit posibilitatea să descopăr modalitați diferite de a monta și demonta o poveste. Am aflat lucruri noi, am făcut o călătorie cronologică în timp, într-unul de calitate. Vă invit să urmăriți cele cinci filme pentru a trăi toate cele spuse de mine și mult mai mult de atât.