Mereu la înălțimea afacerilor ștampilate, își spuse Domnul Aris. Perfecționist din fire, Aris voia să-și personalizeze afacerea pentru a fi un punct de reper. Așa cum memorăm versurile melodiilor enervante, Aris avea de gând să-și pună amprenta pe materialele realizate.
Aris avea o poveste de viață dureroasă, crescuse la un orfelinat deoarece mama lui era murise la naștere, iar tatăl îl abandonase. Aris se trezise, într-un orfelinat sau mai bine spus singur într-o lume nebună. Greutățile vieții l-a învățat să fie chibzuit, să muncească și să fie respectuos cu semenii lui.
După multe încercări eșuate, într-un final a fost adoptat de către o familie de tineri îndrăgostiți aflați la început de drum. Părinții adoptivi au prins drag de Aris și l-au încurajat să facă tot ceea ce-i place. Aris era un diamant neșlefuit, iar acesta a fost descoperit și valorificat de familia lui. Îi era drag, să le spună colegilor, că are FAMILIA LUI.
Părinții au descoperit faptul că Aris avea o înclinație, spre pictură. De la joacă, treptat Aris reușea să încânte retina părinților, vecinilor și prietenilor cu picturi care mai de care mai interesante. Trecerea de la picturile simple la cele realizate pe materiale diferite, pe pânze.
Impresionați de povestea lui, prietenii i-au cumpărat toate picturile pentru a-l ajuta pe Aris să-și deschidă o afacere. Pasiunea lui Aris începea să se materializeze, datorită talentului său. Ajunsese să realizeze expoziții în diferite orașe și era căutat de oamenii din înalta societate. Aris era un personaj emblematic în satul în care crescuse alături de familia lui adoptivă.
Mijloacele de promovare s-au diversificat de-a lungul timpului, astfel că Aris și-a dorit să ștampileze fiecare plic și cutie, unde se aflau picturile lui. Aris se maturiza și muncea din ce în ce mai mult, aprecierile îl motivau să facă picturi mai frumoase, să-și deseneze numele cu timiditate, credință și pasiune.
Aris își lasă amprenta și acum, iar picturile lui sunt recunoscute și dincolo de satul în care locuia. Modest a ales să rămână în satucul din Chetroșica. În semn de respect și prețuire a cumpărat ștampile personalizate de la Colop, unde apare printerul cu părinții lui adoptivi.
Povestea este una reală, numele personajului diferă și am zis să nu-l interiorizeze articolul meu. Deși, am încredere că o să-l citească cu zâmbetul pe buze și lacrimi în ochi, printre altele cu acest articol m-am înscris la a 3-a probă din competiția tomnatică SuperBlog 2015.
Aris avea o poveste de viață dureroasă, crescuse la un orfelinat deoarece mama lui era murise la naștere, iar tatăl îl abandonase. Aris se trezise, într-un orfelinat sau mai bine spus singur într-o lume nebună. Greutățile vieții l-a învățat să fie chibzuit, să muncească și să fie respectuos cu semenii lui.
După multe încercări eșuate, într-un final a fost adoptat de către o familie de tineri îndrăgostiți aflați la început de drum. Părinții adoptivi au prins drag de Aris și l-au încurajat să facă tot ceea ce-i place. Aris era un diamant neșlefuit, iar acesta a fost descoperit și valorificat de familia lui. Îi era drag, să le spună colegilor, că are FAMILIA LUI.
Părinții au descoperit faptul că Aris avea o înclinație, spre pictură. De la joacă, treptat Aris reușea să încânte retina părinților, vecinilor și prietenilor cu picturi care mai de care mai interesante. Trecerea de la picturile simple la cele realizate pe materiale diferite, pe pânze.
Impresionați de povestea lui, prietenii i-au cumpărat toate picturile pentru a-l ajuta pe Aris să-și deschidă o afacere. Pasiunea lui Aris începea să se materializeze, datorită talentului său. Ajunsese să realizeze expoziții în diferite orașe și era căutat de oamenii din înalta societate. Aris era un personaj emblematic în satul în care crescuse alături de familia lui adoptivă.
Mijloacele de promovare s-au diversificat de-a lungul timpului, astfel că Aris și-a dorit să ștampileze fiecare plic și cutie, unde se aflau picturile lui. Aris se maturiza și muncea din ce în ce mai mult, aprecierile îl motivau să facă picturi mai frumoase, să-și deseneze numele cu timiditate, credință și pasiune.
Aris își lasă amprenta și acum, iar picturile lui sunt recunoscute și dincolo de satul în care locuia. Modest a ales să rămână în satucul din Chetroșica. În semn de respect și prețuire a cumpărat ștampile personalizate de la Colop, unde apare printerul cu părinții lui adoptivi.
Povestea este una reală, numele personajului diferă și am zis să nu-l interiorizeze articolul meu. Deși, am încredere că o să-l citească cu zâmbetul pe buze și lacrimi în ochi, printre altele cu acest articol m-am înscris la a 3-a probă din competiția tomnatică SuperBlog 2015.
Postări
