În momentul în care ai aplicat pentru un proiect Erasmus plus- Youth Exchange este important să ai în vedere că nu o să fie totul roz. Vei întâmpina tot felul de situații neplăcute.
- Cazarea. Menționezi de la bun început că îți dorești să fii cazat cu o anumită persoană și surpriză. Pe principiul, nu e pentru cine se pregătește și pentru cine se nimerește. Reiei discuția personal cu omul care se ocupă de acest aspect și te amână. Ulterior, faci schimb cu un alt participant, iar persoana care se ocupă de acest aspect se supără, pe motiv că nu ai anunțat. Una este să comunici și să fie rea voință, iar alt aspect să nu faci o regulă cu privire la cazare din info pack. Regulile sunt făcute să fie respectate, în lipsa lor fiecare își dorește să stea în comoditate. Dar, totul e bine când se termină cu bine. Ambele părți acceptând situația.
- Mâncarea. Să soliciți în formular, dacă un participant are alte preferințe culinar, doar informativ. La fața locului să fie totul un haos. Să scrii în formular ”no spices” în calitate de participant, iar la masă să ai toate felurile de mâncare condimentate. Asta înseamnă să îți manageriezi proiectul, să minimizezi costurile și să le creezi participanților că așa este mâncarea specifică țării sau zonei.
- Transportul cu persoanele din echipă. La acest capitol aș avea multe lucruri de spus. Am spus capitol pentru că e o întreagă istorie. În primul proiect Erasmus plus am dat și eu bani de benzină pentru că așa este firesc. Ulterior, când au fost decontați i-am primit înapoi. La al doilea proiect, mergând cu prietenul meu am zis să mai luăm câteva persoane. O tipă de prin Alexandria. A început să se scrie că e o tipă săracă de printr-un sătuc. Că o duce foarte greu și că ea nu poate să pună bani la benzină. Prezentarea nefiind similară cu fotografiile dumneaei din Egipt și de pe alte plaiuri. Zis și făcut. Înainte să o luăm cu mașina, își dorea să o luăm de la scara căminului, pe motiv că trăiește într-un sătuc și e o fată amărâtă. Nu cred că există vreun student miliardar care se duce într-un schimb de experiență. Fiecare participant are propriile greutăți, dar asta nu înseamnă că liderul este un bun samaritean ce trebuie să acopere din punct de vedere problemele logistice. Îți permiți să îți plătești transportul și apoi se decontează mergi, dacă nu stai acasă. E simplu. Sigur că, după ce ajuți un om. Îți mai solicită să o mai duci prin te mir ce țară, să viziteze ea un alt oraș, pe motiv că ai bani. La întoarcere, după ce nu a participat la întrunirile de grup la plimbările prin orașul respectiv. Revine cu tot aceleași doleanțe. Se îndrăgostește de un spaniol și își cumpără bilet de avion în Spania. Dovadă că ”amărâta” așa cum se prezenta dumneaei era o tipă bogată, nepoata unui cântăreț. Nu a mai revenit cu noi în țară, domnișoara de care ne spunea părinții să avem atâta griji. Părinții ce au venit din Alexandria cu o mașină scumpă. Atenție că oamenii nu sunt așa cum par și au toate motivele din lume să vă prostească. O altă situație la fel de incomodă a fost cu două domnișoare. Au venit cu noi. Au spus că nu au bani să plătească transportul, dar și doresc să vină cu mine și cu prietenul meu în proiect. Zic, bine. Lasă că ne ocupăm noi de transport. La dus a fost totul ok. Am vizitat împreună împrejurimile, au fost activi la proiect. Una dintre ele a făcut un atelier, noi am ales să mergem în city game și de aici au apărut discuțiile. Tipele erau surori. Cea mică era supărată că nu a venit cu noi, deși, ea a propus un atelier de pictură. A spus celor care se ocupă de proiect să îi deconteze banii de transport. Suma pusă la transport era de zero lei. Supărată, cea mică a zis că se întoarce cu sora ei. Noi ne-am întors singuri, fără cele două participante. Ne-am primit banii pe transport, așa cum a fost și în cazul lor pentru întors, iar la noi pentru dus- întors. Fetele care ne rugau să le luăm și care nu aveau bani, brusc au descoperit că au bani de întoarcere. După aceste două evenimente, am hotărât ca de fiecare dată când mergem într-un proiect celelalte persoane din echipă să își asigure SINGURE transportul așa cum o facem și noi. Un lucru pe care l-am învățat din aceste experiență este faptul că nu are rost să te implici și să ajuți participanți români din Erasmus plus cu transportul. Fiecare să ajungă la destinație pe cont propriu. Vrei să participi într-un proiect Erasmus plus îți strângi bani de transport, așa cum facem și noi.
- Seara culturală. Un alt subiect interesant. În primul proiect am alocat suma de 70 de lei pentru a lua cele necesare pentru seara culturală. Toată echipa a adus câte ceva și a fost ok din punctul meu de vedere. Al doilea proiect, tipa care venise cu noi în mașină a zis că nu are timp și bani să achiziționeze produse pentru seara culturală. O altă tipă din București a zis că ea vine cu avionul și nu are cum să aducă ceva. Urât gest. Să vii cu mâna-n cur mai pe românește la seara culturală. Să nu te implici DELOC. Nu este obligația celor 8 membrii să cumpere ceva și tu să vii cu mâna goală. Pe lângă acest aspect, după finalizarea galei, tipa care a mers cu avionul i-am dat toate borcanele cu dulceață în număr de 37, pe motiv că le dă la pisici. Îi timp ce ea voia să pună niște prune uscate la seara culturală. Penibil. Asta e cultura noastră românească de melteancă needucată, nesimțită. Fiecare participant are obligația să se implice și să organizeze seara culturală. Atunci când aplici pentru un proiect Erasmus plus ține cont de acest aspect. După acest proiect am învățat un alt lucru important, că fiecare TREBUIE să vină cu un produse românesc și să se implice în organizare. Indiferent din ce cătun vii. O altă experiență pe măsură a fost la ultimul proiect când un grup de domnișoare au venit cu mâna-n cur. Să pună liderul și partenera lui bani pentru seara culturală. S-o crezi tu! Noi am alocat o anumită sumă, am adus produse, am făcut quiz-ul și nu am mai cumpărat alte produse în plus. Inițial, convenisem să cumpărăm de o anumită sumă. Două domnișoare au zis că ele cumpără, sper că stați bine pe scaun PUFULEȚI și că nu sunt dispuse să pună nici bani și nici să achiziționeze produse românești de o anumită sumă. Celelalte au tăcut ca porcul în păpușoi. Ok, le-am comunicat că nu vom mai cumpăra produsele românești, deoarece nu suntem dispuși să cheltuim doar noi pentru seara culturală. Discutând despre organizarea evenimentului cele patru domnișoare spun că nu au luat NIMIC. O altă domnișoară cumpărase pufuleți și una un cozonac. Am avut o discuție aprinsă, le-am spus că eu am renunțat de ceva timp să fac acte de caritate cu nesimțirea și că donez în continuare oamenilor care au nevoie în adevăratul sens al cuvântului. Povestindu-le despre situația anterioară, au luat atitudine și au achiziționat și ele făină, brânză și un vin simbolic pe care l-au savurat. Ține de educația de acasă. Unora le lipsește cu desăvârșire. Eu și prietenul meu am ales să tratăm aceste situații cu mult calm și cu un echilibru. Toți membrii unui proiect trebuie să aducă un produse românesc, de asta vin în proiect să aducă un plus și să învețe din acest schimb de experiență că informațiile și produsele românești merită să fie promovate.
Deși, la final iei cu tine, doar lucrurile frumoase care te-au ajutat în acest schimb multicultural. Vei învăța multe lucruri despre firea umană și despre cum poți să lucrezi într-o echipă. Despre cum oamenii vor încerca să-ți distrugă bunătatea și despre cum te vor determina să iei atitudine. Vei învăța cum să te comporți în situațiile limită și ce atitudine să adopți vizavi de nesimțire. Personal, am învățat multe lucruri despre nesimțire și neimplicare. Despre oamenii mincinoși și despre cum ascund realitatea. Eu îmi doresc să schimb percepția oamenilor vizavi de români. Mă supăr când văd cum unii români care se duc în proiectele Erasmus plus- Youth Exchange se fac de râs, se ceartă, pun bețe în roate participanților din alte țări, se dau ceea ce nu sunt și încearcă să întărească ideile preconcepute despre români: fură, mint, nu se implică și sunt agresivi. Și de fiecare dată mă bucur când aud de nu îmi vine să cred că ești o româncă diferită și că ai un astfel de comportament. Ține de fiecare dintre noi să ne prezentăm diferit în societate și să fim outsideri care au o substanță. Îmi aduc aminte de o tipă din Portugalia care a vorbit la telefon cu mama ei. Mama ei o întreba de câți participanți sunt și din ce țări, când a auzit de România îi spusese să stea cât mai departe de români. După câteva zile îi povestise mamei ei despre noi și a rămas impresionată. Mama ei nu îi venea să creadă că asta este normalitatea românească. Că, unii dintre români, au bun simț, cei șapte ani de acasă, salută, sunt sociabili și prietenoși. Și da tu ești schimbarea pe care ai vrea să o vezi în lume. Nu uita să iei din fiecare schimb multicultural de experiență în bagajul informațional și emoțional al vieții tale, doar lucrurile frumoase și utile. Indiferent că o pățești cu oameni care dau țepe că doar ne tragem dintr-un personaj marcant al istoriei.