Uite așa începe să se scrie o poveste frumoasă, care o să rămână mereu întipărită în sufletul și în inima mea. Îmi aduc aminte, de parcă a fost ieri , prima dată când am fost la mare, aveam emoții, să întâlnesc marea, să mă plimb pe faleză, să alerg pe nisipul fierbinte, să visez, să privesc valurile mării și să mă regăsesc, să-mi reîncarc bateriile. Coincidență sau nu, anul acesta după 10 ani de când nu am mai fost la mare pe plai românesc, am primit invitația să petrec alături de superbloggeri un weekend relaxant, nu am stat mult pe gânduri și mi-am cumpărat biletele de tren, să mă reîntorc la marea albastră(melodia asta mi-a tot rămas întipărită în minte), deși am revăzut o Mare Neagră învolburată. Vreau să le mulțumesc pe această cale, Claudiei Patrascu și lui Albert Budica, pentru organizarea evenimentului SuperBlog cu de toate, de la muzică bună, petrecerea, tortul delicios, la turul interesant și suprizele din fiecare zi.
Sigur, că așa cum viața mea este asemenea unei clepsidre, în care timpul parcă trece atât de repede, am ajuns în situația în care să merg la facultate, după la muncă, iar mai apoi să alerg în gară, în timp ce o persoană dragă mie a venit la gară cu valiza(pe care o făcusem cu o seară în urmă). La 13:00 mi-am terminat activitatea de la locul de muncă și am alergat până la gară, ca să ajung la timp să merg cu trenul din Brașov până în București, iar din București să schimb trenul cu legătură spre Constanța.
Zis și făcut, am ajuns înainte cu 10 minute, mi-am luat trolerul și visele, mi-am lăsat acasă grijile, problemele, stresul și toate gândurile negative. M-am urcat în tren cu gânduri pozitive, că o să-mi revăd superbloggeri dragi și o să îmi încarc bateriile.
A post shared by Ralucica Blogger (@ralucicablogger) on
Am ajuns în București cu zâmbetul pe buze și mi-am cumpărat o înghețată, așteptând trenul spre Constanța. Pot spune că a fost delicioasă și potrivită, pentru o zi călduroasă de mai. După acest răsfăț, am încercat să mă urc în tren, deși toate vagoanele erau aglomerate, mi-am găsit locul.
În timp ce în partea dreaptă se derulau aceste imagini, eu citeam Odiseea. In două ore trebuia să ajung la destinația finală, unde superbloggerii erau în toiul petrecerii.
Se spune că atunci când îți dorești ceva cu adevărat, visele prin contur, în momentul în care te aștepți cel mai puțin. Oricum această călătorie cu trenul este un nesecat izvor al povestirii, tot felul de isorisiri despre iubiri neîmpărtășite, boli, călătorii, familie și tot ce poți descoperi despre oameni, le observi în tren. În acel tren care te face să pierzi destinațiile care nu sunt pentru tine, că doar un turist călătorește neîncetat, dar se oprește tot în aceeași stație unde se află în zona lui de confort.
Revenind, în tren poți cunoaște oameni din diverse domenii și clase sociale, de la dudui cu haine opulente și genți scumpe, la intelectuali, sau semi-analfabeti. Pot spune cu tărie că în tren toți suntem egali și ne împrietenim foarte repede, așa cum era în copilărie, fără alte opreliști.
O sursă infinită de meditație asupra societății și o inspirație pe măsură, atunci când privești atent asemenea unui antropolog, când îți dai seama cât de prețios este timpul, cât de repede trece, câte stații sunt lăsate în urmă, pentru a ajunge acolo unde ne dorim cu adevărat.
Ajunsă la destinație, am zis să inmortalizez momentul și să mă bucur de soarele care încerca să-mi mângâie chipul. Istoria se repeta și de fiecare dată când ajung la destinație, întreb oamenii, că poate poate la gară o să-ntâlnesc pe cineva care să mă îndrume cum să ajung la locația dorită. Și atunci mă izbesc de acel moment când oamenii îmi spun că parcă, trebuie să merg cu un autobuz, sau parcă ar trebui să merg cu altul. Cred că e o lecție foarte bună, că e bine să eviți întrebările și să te documentezi înainte, pentru că oamenii dintr-un mare spirit civic te vor ajuta, ca să fie bine, chiar dacă nu au informația corectă.
Tadaaam...cam așa arată stația din Constanța, să facem abstracție de tomberoane, de taxiurile care te îmbie să te ducă la locația dorită, pentru o sumă foarte bună de bani, de parcă nu pot să aștept autobuzul și să economisesc bugetul, pentru a-mi achiziționa magneți.
Am pomenit de bilet, ei bine am plătit 3 lei, pentru 2 călătorii, aș spune că este mult mai rentabil, decât prețul pentru un bilet la Brașov(4 lei). Zis și făcut, am cumpărat un bilet cu două călătorii și am pornit dpre o călătorie de 25 de minute, până la destinația finală. Acolo, unde mă aștepta colega mea de cameră, Superbloggerița Raluca Brezniceanu, pentru a ajunge la Hotelul Aurora Mamaia, care se afla la 5 minute distanță față de stație și la câteva minute față de plaja.
Impreună cu superblogerița Raluca Brezniceanu am mers spre Hotelul Aurora și m-am schimbat repede, pentru a participa la petrecerea organizată. Pe drum am imortalizat anumite lucruri
La petrecerea organizată, Quick Photo Booth și Dj Michael au fost surprizele primei serii. Quick Photo Booth ne-au oferit amintiri dragi, ce sunt asemănătoare semnelor de carte și care au imortalizat momentele superblogosferice.
M-am reîntâlnit cu: Daniel Botea, câștigătorul locului I în Spring SuperBlog 2015 și fotograful care surprinde momentele frumoase de la fiecare gală, Sambata la Mamaia si Constanta, respectiv Gala Spring SuperBlog Mamaia; O pisică neagră, participantă la mai multe ediții SuperBlog, dar și un blogger drag și talentat, dar mai bine vă las să vă delectați cu pozele Bucăți din țara mea frumoasă: Constanța.
M-am revăzut cu Dana(DNA-ul în forță) sau mai bine spus am povestit despre secretele ei de dietă, dar și cu Alexa, o bloggeriță frumoasă și dragă mie.
La petrecerea organizată, Quick Photo Booth și Dj Michael au fost surprizele primei serii. Quick Photo Booth ne-au oferit amintiri dragi, ce sunt asemănătoare semnelor de carte și care au imortalizat momentele superblogosferice.
M-am reîntâlnit cu: Daniel Botea, câștigătorul locului I în Spring SuperBlog 2015 și fotograful care surprinde momentele frumoase de la fiecare gală, Sambata la Mamaia si Constanta, respectiv Gala Spring SuperBlog Mamaia; O pisică neagră, participantă la mai multe ediții SuperBlog, dar și un blogger drag și talentat, dar mai bine vă las să vă delectați cu pozele Bucăți din țara mea frumoasă: Constanța.
Am avut plăcerea să o revăd pe superbloggerița Cristina din Moinești, plină de energie și cu mult chef de distracție.
Să nu îl uităm și pe Emil Călinescu, un blogger cu greutate dom'le, nu știu dacă se referă la kg din online sau la cele din offline.
Haterul convins încearcă să condimenteze poveștile din online.
L-am revăzut și pe scriitorul Adrian Gainaru, autorul volumului de poezii Zale, care și-a găsit împlinirea în dragostea, anul acesta o să-și schimbe statutul, din burlac în căsătorit. Vreau să-ți urez pe această cale, o căsnicie îmbelșugată, sănătoasă și fericită. Casă de piatră!
O seară frumoasă în care am revăzut mulți bloggeri frumoși și dragi, cu perspective mărețe. Am dansat, am râs, am imortalizat momentele frumoase și am petrecut o seară în compania superbloggerilor. După petrecere, împreună cu Mihaela și sora ei, Raluca și Bogdan ne-am plimbat pe faleză.
Am bifat o zi frumoasă, plină de peripeții și momente frumoase, alături de superbloggeri dragi.
Jurnalul unui superblogger își încheie povestea din prima zi la mare, pe plaja Malibu din Mamaia și din prima zi de petrecere la Hotelul Aurora. Urmează și alte povești, pe cât de interesante, pe atât de amuzante, la relativ și la superlativ, despre această comunitate de bloggeri. Mai multe informații despre SuperBlog găsiți pe pagina de facebook, site-ul, pagina google plus, twitter și prin filmulețele postate pe canalul de youtube.
Postări
